marți, 30 octombrie 2007

Torcida 1950 - Hajduk Split

Perioada cuprinsa intre 1945 si sfarsitul anilor '60

Dupa incheierea celui de-al doilea rezboi mondial , a crescut subit si interesul pentru sport ; in special pentru fotbal , dupa care toata Iugoslavia era inebunita. Duba desfintarea fostelor mari echipe , au fost infintate unele noi (Dinamo , Steaua Rosie Belgrad , Partizan si altele) , care au intrat in randul celor care nu isi schimbasere numele si nu renuntasera la palmares (Hajduk si Sarajevo). Rivalitatea era uriasa , competitia fiind extrem de atractiva si incitanta - campioana era decisa intotdeauna dupa ultima etapa. Asa s-a intamplat si in ultima zi a lunii octombrie 1950 , cand la Split , in urma meciului Hajduk-Steaua Rosie , se decidea campioana Iugoslaviei. In acel an , fotbalul a capatat o si mai mare popularitate , fiind usor impins de la spate si de incredibila Cupa Mondiala , disputata in Brazilia , care a scos la suprafata talente nemasurate , si mult mai important , o priveliste minunata in prin plan avandu-i pe fanii brazilieni , denumiti Torcida. Un grup de studenti din Zagreb , suporteri ai lui Hajduk ,au ramas profund impresionati de atmosfera incredibila de pe Maracana si de pe alte stadioane braziliene. Cum meciul decisiv , cu rivalii de la Steaua Rosie se apropria din ce in mai repede , ambitia lor de asi sustine echipa a crescut din ce in ce mai mult , avand pana la urma drept rezultat crearea unui grup , de factura ultras am putea spune acum , inspirat dupa modelul fanilor brazilieni , intitulat Torcida , care sa-si ajute echipa , sa castige campionatul. Nucleul grupului , era format din 113 studenti , si alti tineri , in mare parte din Dalmatia , dar si cativa fani ai lui Hajduk din alte zone ale tarii. Cu ajutorul Comitetului Tinerilor Universitari din Zagreb , grupul a organizat o deplasare numeroasa a studentilor si a altor sustinatori ai lui Hajduk ,din Zagreb , pana in orasul desfasurarii derby-ului , Split. Trenurile erau pline de suporteri care veneau spre Split , astfel ca dimineata zilei de 29 octombrie 1950 gasea orasul , ahtiat dupa inceperea memorabilei partide. Un grup foarte mare de suporteri s-au deplasat la hotelul unde erau cazati jucatorii Stelei , creand un zgomot infernal , cu sirene , goarne , clopotei si alte asemenea materiale. In urmatoarele zile , a fost publicat un interviu cu Milovan Dlisa , in presa belgradeana , prin care se ataca atitudinea Torcidei , la adresa adversarilor inaintea meciului, fiind considerata o actiune lipsita de sportivitate . Intr-un articol intitulat "How not to support" , aparut in ziarul Borba pe 1 noiembrie 1950 , se mentiona ca "membrii acestui grup erau extrem de motivati , avand o atitudine ofensiva , care nu putea decat sa intensifice ura dintre cluburi". Acest articol a cauzat multa ingrijorare in presa. Drept raspuns , presedintele lui Hajduk a raspuns prin urmatoarele cuvinte "La meciul de la Split , pentru prima data , grupul de suporteri ai lui Hajduk , intitulat Torcida , si-a incurajat echipa in mod sustinut. Acest act , da dovada de un devotament total , fiind adoptat de un grup foarte mare de oameni , compus si din noncetateni ai orasului Split. Noi suntem de acord cu acest mod de manifestare , pentru ca doar suporterii uniti pot sa-si ajute clubul sa se comporte din ce in ce mai bine ". In urma acestor decalaratii , vicepresedintele lui Hajduk si secretarul comitetului orasenesc KPH Split , Juro Baric , care i-au sprijinit destul de mult pe entuziasti suporteri , au avut de suferit in urma inspectie cerute de Milovan Dilas , influent om politic , membru al conducerii Stelei , dar si un comunist convins. Astfel ,au fost chemati 3 oameni ai guvernului sa clarifice situatia. Epilog: Jure Bilic si presedintele lui Hajduk , Ante Jurjevici Baja , au fost pedepsiti prin lege , dar au scapat doar cu un avertisment ; capitanul lui Hajduk , Frane Matosic a fost dat afara din fotbal de partidul comunist pentru o altercatie cu un jucator al Stelei , cativa membrii Torcida au fost inchisi , cu toate ca nu facusera nimic ilegal. Vjnceslav Zuvela ,a fost dat afara din KPJ , si condamnat la 3 ani de inchisoare , dar Inalta Curte de Justitie i-a redus pedeapsa pana la 3 luni. Zuvela a fost acuzat ca avea o geanta cu insemnele Torcida , care avea inscriptionata pe ea initiaele T&H , dar apararea a spus ca H vine de la Hrvatska(Croatia). Bineinteles atacurile asupra Torcidei s-au indreptat in special spre liderii ei , incheindu-i astfel activitatea. In acelasi timp , policienii si alte autoritati nu agreau ideea de suporteri organizati , descurajand orice actiune de acest gen , inca din fasa. Totusi , pe parcursul urmatorilor ani , fanii nu au incetat niciodata sa cante la meciurile lui Hajduk , sustinandusi in continuare clubul , cu toate ca nu o puteau face la fel de bine organizati ca inainte. In perioada dintre anii '50 si anii '60 popularitatea fotbalului a escaladat culmi nebanuite. Comportamentul fanilor din Split , si in general din intreaga Iugoslavie , fiind reflectata de progresul acesta. La unele dintre cele mai importante meciuri , se organizau grupuri destul de numeroase de fani care cantau pentru echipa lor. Astfel si-au sustinut fanii lui Hajduk echipa , in prima jumatate a anilor '60 , cu rachete de semnalizare , torte si alte materiale , care in unele momente ajungeau pe teren. La fel ca astazi , fanii cantau si se bucurau la fel de mult in urma unei victorii importante , lupte existand in rare ocazii. Unul din aceste momente s-a petrecut atunci cand Hajduk a jucat cu Sarajevo , la Split. Sarajevo ,a fost cu cateva clase peste Hajduk , si a castigat cu 1-0. Primul incident s-a petrecut la 1 octombrie 1961 , cand arbitrul Aleksandar Skoric , a fost atacat dupa meci. Anulase un gol lui Hajduk , fapt ce a fost privit ca o greseala impardonabila de fanii din Split. Skoric , a fost batut , actiunile fanilor transformadu-se in acte de vandalism. Urmatorul mare incident , a avut loc la 11 septembrie 1966 , cand un grup de suporteri , dezamagiti de infrangerea lui Hajduk , au provocat o bataie generala , stadionul suferind mari avarii. Atacurile verbale erau si ele destul de frecvente , fiind indreptate spre fanii adversi dar si spre arbitrii. Chiar si atunci , suportul fanilor prin cantece , de tonalitate ridicata era considerat o metoda de intimidare a jucatorilor si suporterilor adversi. Se aruncau sloganuri nationaliste , dar cele cu mesaj sovinist , erau destul de rare. In acel moment , regimul era sustinut de majoritatea cetatenilor , iar cei care se impotriveau , erau aspru pedepsiti.

Anii '70

La inceputul anilor '70 , un mic grup de tineri sustinatori ai lui Hajduk au inceput sa se stranga constant in tribuna est a stadionului din Split , acesta devenind locul de unde erau lansate cantecele. Cu toate ca erau destul de putini , membrii acestui grup , au inceput usor dar cu succes sa devina din ce in ce mai populari prin modul in care isi sustineau echipa. Tinerii suporteri , urmareau tipul de manifestare SudAmericana , cu un mare numar de steaguri si bannere (care sa delimiteze spatiul unde statea grupul). Cu toate acestea , alti fani incercau sa se inspire din modelul englezesc (fulare , cantece puternice , atacare grupurilor de suporteri adversi si alte asemenea violente). Tot in acea perioada , au aparut alte cantece , inspirate din melodiile la moda care impanzeau televizoarele si radiourile. Cam acelasi lucru s-a intamplat cu toate grupurile galagioase din tribunele stadionului Starog Placa (numele stadionului lui Hajduk in acea perioada). Membrii grupului , care se pozitionau in centrul tribunei , au inceput tot in acea perioada sa mearga in deplasari.
In a doua jumatate a anilor '70 , din ce in ce mai multi membrii se intalneau in zilele cand nu era meci , dand nastere unui nou stil de viata , in randul tinerilor. In Split , se intalneau de obicei in Riva si in cafeneaua Dubrovnik , care a devenit in curand , sediul central al ultrasilor. Acolo se discuta despre organizarea deplasarilor , conceperea noilor cantece , strategii de lupta si toate celelalte lucruri. Tot in aceasta perioada a inceput sa creasca si nivelul de violenta la meciurile de fotbal. In aceste batalii , erau implicati de obicei adolescenti , dar si fani mai in varsta. Totusi luptele dintre suporteri ai diferitelor cluburi si-au pierdut mult din intensitate , dar totusi ramanea unicul mijloc pentru multi ultrasi de asi incheia socotelile cu rivalii. Violenta , in acea perioada era considerata , de alta natura , avand un caracter mai mult simbolic - erai mult mai implinit daca le faceai rau oponentilor tai , prin cuvinte , facandu-i sa sufere din punct de vedere psihic decat fizic. Incidentele , aveau loc mai mult pe strazi si prin gari , dupa meci. Dar au existat si unele lupte purtate pe stadion , cum ar fi cele cu Steaua Rosie , la Split , in 1974 , cand cateva sute , de suporteri ai lui Steaua Roise au pornit o bataie generala , incheiata cu un mare numar de raniti , incheiata cu o interventie in forta a armatei pentru a alunga multimea(s-au tras chiar focuri de arma). Mai trebuie mentionat , ca in afara de grupurile de suporteri ale lui Dinamo Zagreb si Velez Mostar , nimeni nu mai venea intr-un numar atat de mare , precum ne duceam noi , in deplasari peste tot prin fosta Iugoslavie , dupa Hajduk. Prima mare deplasare realizata la Split de suporterii belgradeni , au facut-o cei de la Partizan , aproape 1000 , in 1978. Dar au fost maturati , la propriu prin tot Splitul , facand ca o buna bucata de timp , nici un grup belgradean sa nu mai calce in orasul nostru. Veneau , doar in grupuri de cateva zeci de suporteri. Atacurile verbale se limitau de obicei la replici gen "Cigani" , "Purgeri" , "Tovari " si alte asemenea replici , fara prea multa implicare politica. Dar , printre altele este bine de reamintit , ca ,cu ocazia unui meci , jucat acasa impotriva unei echipe belgradene ,numeroase masini cu numar de Belgrad , au aterizat in mare.

Anii '80

In aceasta perioada , considerata a fi a treia , atitudinea suporterilor din Split si in general din fosta Iugoslavie , a fost influentata , in special de diferenta si rivalitatea cu suporterii celorlalte cluburi. Nucleu dur , a crescut substantial ca numar , incepand sa se coaguleze din ce in ce mai bine , ducand inevitabil catre crearea grupurilor organizate. Primul grup modern din fosta Iugoslavie , a luat nastere la Split . In anul 1980 , generatia mai tanara , marea majoritate apartinand de defunctul "Nesvrstani" (un grup tineresc din acea perioada , dar neconstituit foarte bine) , a incercat sa puna fundamentele unui grup puternic , bine consolidat. Astfel , cativa baieti , foarte cunoscuti in acea perioada (Kule, Vele Bakovia ,Gula , Stipe , Uso , Trepea si altii) , au hotarat schimbarea denumirii in "Torcida 1980" . Prin acest nume , doreu sa-si arate respectul fata , de ceea ce a reprezentat Torcida in 1950 , care inmagazina intreaga traditie a suporterilor din Split. De asemenea , au incercat din nou sa adopte stilul Brazilian si cel Sud American , de sustinere a echipei.
Dinamo-Hajduk , 1984-1985
In perioada de inceput a anilor '80 , Torcida si-a urmarit echipa , pe nou construitul stadion , Poljud. La fiecare meci , bannerul statea la loc de cinste , scris sub forma de grafiti . Acest nume , a aparut destul de curand pe toate zidurile din oras. In acest timp existau si alte bannere , ale sectiunilor din alte orase (Torcida Vranjic , Saget...) , dovada a popularitatii si a avantului pe care il luase acest grup. Cum grupul a crescut, au inceput si problemele. Asta , s-a intamplat la un meci impotriva lui Tottenham , in 1984 , cand un membru Torcida a omorat un harciog , care nu este chiar un simbol al echipei londoneze ,dar este ceva destul de apropriat , pentru ca sunt numiti "harciogii" - acest lucru fortand UEFA sa oblige clubul din Split sa joace urmatorul meci international in afara orasului. Un alt eveniment important s-a petrecut in 1985 , cand Hajduk , a jucat cu Metz acasa , un numar impresionant de politisti au patruns in Peluza Nord si au inceput sa loveasca in stanga si in dreapta , fara o explicatie anume. In raporturile si comentatiile lor , jurnalistii au povestit despre atacul asupra Torcidei
numindu-i pe toti oamenii care se gaseau in acel sector de tribuna astfel ; incepand cu acel meci toti cei care stateau in Peluza Nord se considerau ca facand parte din Torcida. Cateva cuvinte despre lucrul acesta : " Apoi , a venit anul 1985 - un an foarte important pentru ca un nou model de suporteri a aparut in Split. Torcida a devenit un element foarte important , poate chiar mai important decat Hajduk. Grafitiurile noastre impanzeau tot orasul - Torcida a devenit un trend. "
In afara granitelor , scena suporterilor organizati crescuse si ea , foarte mult; tragediile care au avut loc la Bruxels , Bradfors si Birmingham , a adus in atentia tuturor , fenomenul suporterilor . Chiar incepand cu mijlocul anilor '80 s-a observat o schimbare de atitudine , a fanilor in comparatie cu anii '70. De exemplu , in Split , din ce in ce mai multi suporteri si-au indreptat atentia spre droguri: " Aproape 10 dintre noi , toti membrii Torcida , aveam obiceiul sa ne petrecem timpul la un bar "Dom Invalida" , unde berea era mai ieftina decat in alte parti. Nu aveau voie sa vanda vin , asa ca ne cumparam din alte locuri si il beam acolo pe sub masa , pana ne imbatam destul de rau.Apoi , incepeam sa cantam , sa ne injuram adversarii si inevitabil cautam belele si scandalul.. Sunau la politie , iar noi ne tiram destul de rapid . Dar , prin '81 , a inceput o alta perioada , perioda porcariilor inhalate pe nas. Nu imi pot dat seama cum s-a impamantenit printre noi. Trageam , toti ca dementii , pe unde nimeream si aveam puternice halucinatii. Dupa cateva luni ,praful a fost inlocuit cu tabletele , care a devenit in scurt timp , cel mai popular drog. Mai fumam marijuana , dupa care aveam niste trairi total diferite , eram extrem de multumiti , si excitati. Inainte de inceputul meciului , cumparam marfa , de la dealerii din Riva ,dupa care ne indreptam spre Poljud. Eram intotdeauan un grup mare ,intre 100 si 200 de persoane , fumam , beam si cream probleme. Eram atat de pastilati , incat nu ne gandeam la nimic , pur si simplu eram atat de euforici incat nimic nu ne statea in cale. Prin '83 , am inceput sa luam "rahat " . sau cum este mai des intalnit , "hashis". Nu exista meci , inaintea caruia sa nu luam o portie foarte mare. Aveam idoli , pe stadion , dintre cei batrani , care erau de la inceput , ei fumau "has" , asta cred ca i-a facut si pe restul sa procedeze asa.Noi , deveneam apoi , cu trecerea anilor , idolii generatiei tinere. Prin 1986 , am inceput sa luam heroina. Politia a inceput sa faca raiduri din ce in ce mai dese , si au reusit sa ne dea afara din barurile "Dom Invalida " , "Dubrovnik" asa ca am inceput sa ne ducem in "Slavice " , un bar in voga in acea perioada.. Asta a fost ce-a mai proasta alegere pentru Torcida. Intr-o noapte normala , gaseai acolo intotdeauan 30-40 de baieti de la noi , beau foarte mult , luau droguri la greu si produceau scandaluri. Nu plateam niciodata , devastam si plecam acasa. A doua zi , de obicei , politia era cea care ne ura "buna dimineata".
La mijlocul anilor '80 , procesul de formare a noilor grupuri de suporteri in fosta Iugoslavie , s-a intensificat. Toti vroiau sa demonstreze ca , grupul lor era cel mai bun , cel mai nebun , cel mai puternic. La meciurile de pe teren propriu , avea loc o pregatire destul de meticuloasa , pentru ca nimeni nu vroia sa primeasca suturi in fund , la el acasa , deoarece ar fi fost rusinos. O parere foarte interesanta , despre aceste lucruri , o are Ico , un membru important Torcida , care a luat parte la peste 120 de deplasari : " Aproape 15 dintre noi , ne strageam inca de dimineata in oras , sa cautam suporteri ai lui Steau Rosie. Toata dimineata cautam prin oras , si ne uitam la oamenii de pe strada. De obicei se ascundea , le era frica de noi , asa ca nu se afisau in public cu fularele. Dar ii recunostea, dupa haine , deoarece nu toti veneau din Belgrad , mai erau sin din alte parti ca Knin sau Bosnia. Cum pot sa explic acest lucru ... , aratau precum niste tarani (sateni), daca va dati seama ce vreau sa spun. As fi recunoscut o persoana ca asta , si dintr-un avion , si as fi stiut instantaneu ca era un suporter al Stelei , ii inconjuram , le luam fularele si ii tavaleam putin pe asfalt."
Ce-a mai buna cale pentru a demonstra ca , grupul tau era cel mai bun , era modul cum te comportai in deplasare . Majoritatea incidentelor s-au intamplat in Belgrad , unde Torcida ,era intotdeauan bine reprezentata , cateva cuvinte despre deplasarea din 1990 , din perspectiva unor vechi membri Torcida :
" Parle:Noi , fanii lui Hajduk , ne deplasam intotdeauan la Belgrad intr-un numar foarte mare. Daca ati vazut vreodata filmul "Warriors" , exact genul asta de aventuri il aveam intr-o asemenea deplasare. Oamenii erau selectati pentru o asemenea deplasare. Pusti de 10-15 ani , nu aveau voie sa mearga , pentru ca nu-i lasam , era prea periculos. Cand ne duceam la Belgrad , eram implicati de obicei , imediat intr-o lupta cu suporterii Stelei. Dupa care mergeam mai departe.
Uso: Treceam prin Belgrad si ne bateam . Razboiul dura toata ziua. Odata , ne-am batut cu un grup urias. Erau aproape 200 de la ei si 200 de la noi. Am tras cu rachete in ei , iar ei au inceput sa fuga. Unul dintre noi era racheta .
Bosna: Nu era chiar asa de important cine era " (rade)
Uso: Zburau ca pasarile in toate directiile. Dupa care aruncam cu sticle dupa ei. Fumul provenit de la rachete acoperise jumate din oras. In acel an nici un fan Steaua , nu a venit la Split."
In cercurile ultras , cele mai respectate grupuri , sunt cele care se dovedesc a fi , mai drastice in timpul incidentelor. Membrii Torcida , au tinut capul de afis dupa , incidentele provocate la Rijeka in 1988. Armada , grupul principal de sustinatori ai Rijeka , au aruncat cu cateva torte si bombe din tribunele laterale , in sectorul unde era poziotanata Torcida , intr-un numar de 2000 de persoane. Raspunsul nostru a fost extrem de agresiv ; cateva sute , imbibati de alcool si droguri , au rupt gardurile despartitoare si au inceput o bataie generala cu suporterii locali. Politia , a iesit si ea , in pierdere in urma incidentelor , multi dintre ei fiind raniti. In batalia cu rachete care a inceput la putin timp dupa incidente , s-au ales cu rani destul de grave , fotoreporterii si un suporter din partea de vest a stadionului. Meciul a continuat , de parca nimic nu s-ar fi intamplat , dar in niste circumstante neobisnuite. Cativa Torcida , au reusit sa intre pe teren in cateva ocazii , prin gardurile rupte. Dupa meci , Torcida , si-a revarsat furia pe strazile din Rijeka , de la lupte pana la masini distruse . geamuri sparte , si alte asemenea lucururi. Politia din Rijeka, a reusit sa se organizeze si pana la sfarsitul zilei au reusit sa potoleasca spiritele , arestand aproape 100 de ultrasi. Sub , imperiul stilului SudAmerica , si influenta fanilor englezi , scena ex-Iugoslava , era dominata de noi. Sfarsitul tragic a 39 de italieni , suporteri ai lui Juventus , de pe stadionul Heysel , 29 mai 1985 , a influentat destul de mult scena ex-Iugoslava. Ca un mic paradox , ultrasii au inceput sa adopte look-ul englezesc si au umplut peretii orasului , cu inscrisuri de tip graffiti , cu "Heysel" si alte lozinci care faceau referire la acel incident , de asemenea in tribune au inceput sa apara din ce in ce mai multe steaguri si fulare cu insemnele englezilor. Dupa acest incident , precum si alti factori , mijlocul anilor '80 , a fost destul de linistit , nu mai erau atat de multe ciocniri intre ultrasi , dar numaru celor care erau capabili sa initieze unul devenea din ce in ce mai mare . O puternica bataia ,a fost starnita de unii membri Torcida , in timpul jocului dintre Hajduk si OFM , 5 noiembrie 1987 , la Split , cand s-au tras bombe lacrimogene , care a cauzat panica in stadion , dar nu au fost victime. Datorita acestui incident , care a devenit cunoscut in toata lumea , Hajduk a fost pedepsita , nepermitandui-se sa mai joace in Uefa , 2 ani , pe stadionul propriu. Rijeka-Hajduk 1986/87 (la Belgrad) , in Iugoslavia , inafara faptului ca incercai sa-ti arati superioritatea in fata grupului advers , existau multe si puternice pasiuni de ordin politic. Astfel ca , tensiunea crescanda , din randul tarii , a inceput sa influenteze scena ultras din ce in ce mai mult. Unii dintre membri au fost acuzati de purtari anti-sovine , care au cauzat puternice reactii din partea media si forumurilor politice. Aceste reactii au dus la randul lor , la alte reactii - pentru a demosntra inca odata cine sunt numarul 1. Drept exemplu , putem lua problema politica legata de aruncarea in mare a unor militari la Split , dupa un meci Hajduk - Steaua Rosie , 1985. Cand s-a petrecut acest incident , unul din martori , care avea 20 de ani atunci povesteste : " Dupa meciul pierdut de Hajduk , aproape 30 dintre noi , eram foarte suparati si extrem de porniti sa facem ceva , asa ca ne-am dus la Riva si am inceput sa cream haos , am inceput sa aruncam cu pietre in toate masinile care nu aveau numar de Split. La Riva , erau deja destui din grup , care tipau si se agitau ... Stiam deja cea ce avea sa se intample , probabil ca prinsesera un grup de-al Stelei , cei care serveau in armata. Asa , ca atunci cand am ajuns , erau deja aruncati in mare - ai nostri ii aruncasera in mare. Probabil ca erau atat de infricosati , incat sigura cale de scapare a fost sa se arunce in mare, alta scapare nu aveau.Am auzit ca 2 au sarit de buna voie , restul au fost impinsi. Toti aruncau cu pietre dupa ei , si nu-i lasau sa se aproprie , cu toate ca era destul de frig afara , fiind in octombrie. Le strigam : " Haideti afara ca nu va mai facem nimic" , iar atunci cand iti intideau mana ii prindeam si ii loveam. Am facut chestia asta aproape 10 minute. O tipa pe care o cunosteam a vrut sa ma ia de acolo : " Hai sa plecam de aici pana nu se inrautateste treaba". Alti rivali erau tavaliti prin piata Matejuski. I-am dat ascultare si am lasat-o sa ma ia. Oricum imi facusem datoria de ultras si de membru Torcida , si eram mai mult decat fericit. Eram foarte beat si ametit , asa ca nu am vazut un politist care era in spatele meu care mi-a strigat "Tu esti ! ", dupa care a alergat dupa mine , m-a prins si m-a arestat. Doar pe mine. Pe drumul spre sectia de politie , duba s-a oprit si usile s-au deschis. Tocmai atunci s-au intalnit cu un camion militar , politistii i-au luat pe militari si i-au intrebat daca "sunt eu ", acestia au raspuns ca "da " cu toate ca era imposibil sa-mi fi vazut fata... La sectie mi-au luat datele si m-au lasat sa plec. M-am dus di nou la Dubrovnik si la Riva , unde am mai baut 2-3 beri cu baietii. Apoi la 4 noaptea , m-am dus acasa si m-am culcat , dar am fost sculat de UDBA (politia secreta iugoslavara ) care m-a luat pe sus pana la sectie. 3 zile am fost arestat. Toata Iugoslavia a vorbit despre asta. Chiar si politicienii . Dintre toti care am participat la acel incident doar 5 insi au fost condamnati. M-au somat sa spunt tot ce stiu , dar nu le-am spus nimic. Media era bucuroasa , ca autoritatile isi faceau treaba. Ne-au incadrat la codul 53- atac asupra fortelor armate SFRJ , sentinta maxima era 10 ani de inchisoare. Vreau sa spun ca noi i-am atacat doar pe fanii Stelei , aveam doar o banuiaia ca fac parte din armata. Motivul meu , a fost un motiv ultras , le-am explicat , cu o saptamana inainte , avusesem meci la Belgrad , iar niste baieti de la noi fusesera tavaliti destul de rau. Dar a trebuit sa ma duc la inchisoare. Toti 5 , am petrecut 2 ani jumate dupa gratii , si toate astea datorita unei batai la un meci."
La mijlocul anilor '80 , s-a putut observa o omogenizare in randul grupurilor ultras din aceasi zona ,pe motive politice , cum ar fi relatia dintre Torcida si BBB. De exemplu , o parte din Torcida , se duceau la unele meciuri ale lui Dinamo , la Zagreb , in special , atunci cand jucau cu Steaua Rosie sau Partizan , formand un grup de "frati" pentru a putea sa ne batem cu ei. Hajduk-Partizan , 90/91 ; in acea perioada oamenii devenisera din ce in ce mai implicati in scena ultra pentru ca puteau prin intermediul ei , sa-si afirme , pasiunile nationale. Multi , au considerat Torcida drept o grupare sinonima cu o organizatie terorista , mai ales politia. In dimineata acelui meci cu belgradenii , politia a descins la locuintele liderilor , retinandu-i pana la sfarsitul meciului pentru a evita incidentele. In toate statiile si orasele pe care le traversam spre un anume meci din deplasare , gaseai un numar urias de politisit pentru a preintampina orice contact cu un alt grup ultras.

De la independenta Croatiei pana in zilele noastre

Dupa agresiunea sarbilor asupra Croatiei , in 1990 , multi dintre membrii Torcida , au ales sa-si apere tara pe campul de batalie. La sfarsitul anilor '90 si inceputul anului 2000 , dupa 5 ani fara sa castigam un trofeu , Torcida , s-a umplut iarasi de furie , dand nastere altor incidente , ca cel de la Sibenik , cand meciul a fost intrerupt ,si impotriva celor de la Dinamo , de fiecare data avand loc batalii puternice cu politia....Torcida si-a pastrat numele ca si istoria , de aceea in zi de meci , la Split , fanii adversi nu pot merge prin oras decat furinsandu-se. Aceasta scurta istorie a fost preluata in mare parte din cartea "Torcida- The look inside" scrisa de , un bine cunoscut membru , care acum nu mai este activ , Drazen Lalic. Dupa ce Croatia a devenit o republica , Torcida nu a mai creat incidente pentru a nu crea probleme echipei , pentru ca aceasta traverseaza o perioada foarte buna - luand cele mai multe trofee din Croatia si avand o prezenta regulata in Europa.
Numai ZIMBRU!!!