miercuri, 12 decembrie 2012

“Suferintele” ultrasului roman. Ep. 4 – De ce mai venim pe stadion?

    Am intrat azi pe blogul unui prieten si am citit ultima lui postare, despre asa-zisul derby (asa-zis pentru ca din punctul meu de vedere nu a fost deloc un derby, nici pe teren nici in peluze) Steaua-Dinamo de saptamana trecuta. Titlul lui este “Inca un Derby bifat… n-am de pierdut, dar nici de castigat”. Si, desi vorbeste despre Dinamo si Steaua, articolul contine multe lucruri legate de ceea ce se intampla in lumea peluzelor din Romania. Asa ca, avand acordul autorului, acest articol a devenit episodul 4 din seria “Suferintelor” ultrasilor romani.

Daca ma gandesc un pic am ajuns sa contabilizez chiar un pic peste 30 de derby-uri Dinamo-Steaua vazute pe stadion. Fara sa vreau le-am impartit, ca si toata activitatea asta de peluze din Romania, in doua perioade. Inainte si dupa… apraitia internetului. Cum imparte Revolutia din 89 istoria recenta a Romaniei. Nu trebuie condamnat internetul, e un lucru firesc, toate se invart in jurul lui si nu e daunator decat pentru idiotii care nu-l folosesc la ce trebuie. Doar ca trebuie sa fim constienti, astia care au vazut si anii 90, ca exista cu adevarat aceste doua perioade distincte. Nu fac acum o comparatie, ca nu prea intereseaza, ci vreau doar sa mai constat si eu, ca multi altii, ca am ajuns cu totii intr-un punct mort, lipsit de orice farmec. Si iar n-as prea vrea sa comentez la modul general, ci sa am plang un pic despre mine ca o baba, ca tare mai imi place.
    

  La al 30-lea meu derby era cat pe ce sa nu ajung… Motivele sunt puerile, desigur, dar pe mine ma rod. Dar am fost slab si am mers, poate pentru ca eram constient ca daca nu mai merg acum, as fi putut renunta definitiv. Ii spuneam unui prieten care dupa cativa ani buni de stadion, a refuzat brusc sa mai vina, dezgustat de cacaturile de la club… ca nu e normal, nu pentru ce se intampla pe teren si in loje trebuie sa vina. Ii mai ziceam mandru, ca eu o sa refuz sa mai vin pe stadion doar cand n-o sa-mi mai faca placere sa stau langa baietii cu care stau acum. N-am ajuns la asa ceva, dar de multe ori incep sa-mi pun intrebari idioate. Nu cumva rolul baietilor de peluza a cam luat sfarsit? Cat de mult mai “coloreaza” derby-urile cei din peluza? Exista oare posibilitatea sa mergem la meciuri din inertie, doar pentru a bifa prezenta, iar peluzele sa conteze mult prea putin in tot circula sta?

   Ma uitam in filmuletul asta la “cortegiul” cainilor care a pornit spre Ghencea vineri seara. Ce diferenta imensa intre cum arata acum si cum arata acum nu mai mult de 5-6 ani! Inainte, faptul ca nu aveai fular la gat avea o singura scuza… lipsa crunta a banilor, ba chiar uneori a magazinelor cu asa ceva. Acum baietii isi pun cele mai bune toale pe ei, ca flacaii de la sat cand ies duminica la hora. Nu e chiar rau sa vezi cateva sute de oameni la un loc care sunt imbracati bine, dar despre moda in peluzele romanesti… cu alta ocazie. Sunt de acord cu tzoalele de firma ce se poarta prin peluza, atata timp cat nu sunt gen Bamboo, dar parca tre sa mai bata si ceva in piept…
 
  Daca privim poza cortegiului, de prin 96 sau 97, vedem un fel de entuziasm in fata aparatului foto, asa era lumea atunci, erai mandru ca te filmeaza. Sa stie lumea ce faci tu pentru echipa. Acum nu mai vrem sa fim filmati… Ii inteleg pe cei cu probleme reale cu militia, dar ceilalti de ce dracu se feresc?! De mama, de sef, de vecinul de la 2 care are poster cu Radoi… de cine dracu? Dar cat de bine dai la poza daca apari cu baticul pe gura si gluga-n cap!.. Nu vrei sa fii filmat, dar tragi intens cu coada ochilui peste batic, doar-doar te prinde si pe tine in poza. Apropo de laudat cu poze… Aceasta este o poza foarte veche, as zice “document” si cred ca este cunoscuta de majoritatea cainilor. Eu eram mai timid, dar toata lumea era entuziasmata de aparitia aparatului foto. Erau vremuri atat de placute prin simplitatea lor! Odata cand cortegiul a mers pe Dorobanti, nu mai stiu daca pe Ghencea sau Giulesti, cand am trecut prin fata magazinului “Dialog”, sponsor al Stelei, instantaneu mii de oameni au strigat “Dialog, muie Dialog”, o chestie pe cat de puierila, pe atat de misto. Vineri am auzit chiar strigandu-se o chestie cam tot de pe vreme aia… “Se sperie lumea, scrie in ziare… Cum se comporta cainii-n deplasare”.
 
   Inca se mai strange lume pentru derby, dar la cum ne-am prezentat vineri si unii si altii, ar trebui sa constientizam dracu ca suntem “noapte buna”. Daca pe unii ii inteleg ca vor neaparat violenta (pe cei care sunt in stare de ea, nu pe toti parlitii), n-o sa-i inteleg niciodata pe cei care nu canta! Ce mama dracu mai cauti acolo daca nu canti… in cel mai rau caz dai din gura sa te vada lumea?!?! Cum pot unii fraieri de peste 30 de ani sa cante ca tampitii pana le bubuie capul, si nu ma refer la mine… iar altii doar sa se zgaiasca non stop la rivali, asteptand momentul cand sa traga de gard?! Cum p..a mea sa nu-mi scuip ficatii din mine cand ii vad pe “tampitii” aia cu portavocea cum lesina incercand sa resusciteze peluza?
   Ma gandesc ca am ajuns in stadiul asta pentru ca si cascam prea mult gura la presa si la conducatori. Si uite asa, si ei si noi am diluat derby-ul de l-au gasit dracii. Cainii au cantat prost si nu din cauza ca erau putini, stelistii parca si mai prost la cati erau, mesajele lor au fost halucinant de subtiri, coregrafii pa, nelipsitele pietre din partea lor, alaturi de niste chestii pirotehnice dubioase, la care paradoxal cainii nu prea au ripostat… Unde dracu au disparut protestele la adresa conducerii si represiunii? Mai ales acum cand ne ardea camasa… nu ma refer la protest comun sau neaparat la acest meci, ci asa in general. In teren cel mai de cacat meci dintre cele doua echipe pe care l-am vazut in viata mea. Spunea un prieten… “am fost obligati sa asistam la ce poate fi mai pervers si haios in acelasi timp: duelul dintre 11 pizde (Dinamo) si 11 impotenti (Steaua). Si, cum era si de asteptat dupa ce s-a intamplat in teren, actul s-a terminat cu……degetul..”
 
   Meciul asta a devenit doar un bun pretext pentru capturi cu orice pret, pari in cap la nimereala sau etalarea ultimelor noutati vestimentare. Pana la urma singurul care a onorat cat de cat intalnirea a fost Lacatus… Am primit cu mare satisfactie gestul sau. I-a dat presei de lucru, ca tot au cautat saracii si-n cacat s-o puna de un reportaj cu violenta.. si n-au dat decat de o gospodina gravida care relata de un geam spart. Cat de penibil a devenit Derby-ul daca ne incolteste ideea de blat, daca nici un jucator din teren nu simte nimic pentru acest meci, daca scarbele alea se amuza amical intre ele la iesirea din loje… iar noi in peluze doar mai bifam o prezenta la marele meci!
sursa aici
Numai ZIMBRU!!!