sâmbătă, 15 decembrie 2012

“Suferintele” ultrasului roman. Ep. 5 – Cei care se autointituleaza ULTRASI

   In primul episod al “suferintelor” spuneam ca o parte de vina pentru actuala stare a fenomenului ultras din Romania o au cei cu vechi state in peluze, cei care au participat la “vremurile de aur”, cei care au o “istorie” in spate. Si una din vini era aceea ca nu s-au implicat mai mult in cresterea tinerei generatii, ca au crezut ca exemplul personal va fi urmat, ca au crezut ca, asa cum ei au stat zile si nopti citind si studiind SuperTifo si apoi comentand si disecand trecutul si respectivul prezent al fenomenului in Europa, in special in Italia, si cei tineri au acceasi sete de cunoastere si intelegere. Din pacate, nu a fost si nu este deloc asa.
  In peluzele din Romania exista multi tineri astfel incat media de varsta a gruparilor este de 20-22 de ani, asta in comparatie cu multe din brigazile din Europa care oscileaza intre 25-27 de ani si 30-32 de ani. Dar nu numai asta conteaza, pentru ca principala calitate a unui ultras, ceea ce il defineste si il diferentiaza de un simplu suporter, este mentalitatea. Si acest lucru nu poate fi realizat deplin la o varsta la care personalitatea este inca in formare iar cararile vietii au foarte multe necunoscute. Citeam mai demult pe un site al unei foste brigazi din Romania ca unul dintre lucrurile importante pentru un ultras este sa aiba un serviciu stabil si o viata de familie clara, pentru a putea astfel sa aiba o independenta financiara care sa ii permita sa nu faca nici un fel de compromis material si de asemenea sa poata sa se dedice trup si suflet.

 
   Trebuie sa recunoastem, cu durere in suflet pentru unii, pentru altii cu nepasare, ca multi dintre cei care populeaza peluzele romanesti nu au aproape nimic in comun cu mentalitatea ultra. Multi vin doar pentru ca e la moda, pentru ca acolo merg prietenii lor, sau pentru ca se considera ca ultraseria este un loc unde fronda este la loc de cinste, unde este posibil sa faci aproape orice cu riscuri mai mici de a suporta consecintele.               Teribilismul este de multe ori un alt motiv pentru care peluzele atrag tinerii. Este un lucru foarte bun ca tinerii sa vina in peluza, si asta ar trebui sa fie un scop al brigazilor, dar treaba aceasta trebuie sa fie facuta cu maturitate si cu simt critic. Si zic asta pentru ca acum multi dintre “pustii” peluzelor nu fac aproape nimic altceva decat sa incerce sa iasa in evidenta, sa fie cool, sa se faca cunoscuti si sa iasa in evidenta.
 
   Sunt multi asa-zisi ultrasi, mai exact autointitulati ultrasi care vin de 2-3 ani in peluza, au facut cateva zeci de deplasari, au dat cateva torte si fumigene (asta mai ales in ultimul an) si care se cred veterani si care considera ca “ultraseria nu mai are secrete fata de mine”. Dar ei uita ca multe dintre deplasari au fost facute pe banii clubului sau pe bani foarte putini fata de numarul kilometrilor parcursi (si nu se intreaba cine a dat diferenta de bani), uita ca obiectele pirotehnice nu fac decat sa intregeasca o activitate ultra nu ca reprezinta ele insele varful aisbergului ultra, uita ca exista in jurul lor (sau au existat) ultrasi sau chiar simpli suporteri care au facut de zeci de ori mai multe deplasari pe banii proprii, care au batut cu trenul zeci de mii de kilometri mancand la comun pe o hartie de ziar o paine cu salam si care si-au pus la bataie toate economiile pentru aceasta. Ei faceau asta de placere, pentru ca simteau si spuneau celor din familie “trebuie sa ma duc, ca altfel nu se joaca fara mine”. Glumesc acum, desigur, dar gluma are un sambure de adevar. Si ca tot am amintit despre torte, nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata, am mai spus asta, ce este ultras in a arunca cu torta in adversari sau in teren. Si mai de neinteles este cand aceiasi ultrasi care fac asta sau care ar vrea sa o faca, pe plan declarativ se arata total impotriva si se mai si plang ca “nu suntem lasati sa facem atmosfera”.
 
   In peluzele romanesti nu exista respect si asta este o alta problema a fenomenului romanesc. Atat pentru cei care au facut “istorie” cat si fata de cei care mai incearca sa faca ceva, indiferent de varsta. Ceea ce conteaza mai mult este sa critici ceea ce fac altii decat sa pui tu mana sa faci ceva. Cel mai usor este sa dai din gura decat sa iti pui capul la contributie, cel mai simplu este sa razi de realizarile altora decat sa deschizi baierile pungii si sa pui mana pe o pensula.
 
   Unii din tinerii din zilele de azi care vin in peluze stau in fata oglinzii sa se gandeasca ce tricou de firma sa isi puna, care ochelari de soare se asorteaza mai bine, apoi isi ung parul cu gel ca sa stea cool, dau telefoane ca sa stabileasca la cat se intalnesc pentru berile de dinainte de meci, apoi isi cauta adidasii de firma, isi pun sapca de firma si pleaca bucurosi la meci. Va intrebati poate unde este fularul, unde este steagul de fluturat, unde este japoneza? Eee, nu mai este cool asa, a trecut vremea asta, fularul este intr-un geamantan, steagul s-a rupt pe vremea cand era copil, iar de japoneza nu a mai avut timp sa o faca (sau isi ia o japoneza de la brutarie  )). Iar steagul de gard fie este la “aia mici” (adica care e de cateva luni in peluza nu de ditamai 2-3 ani ca el), fie este carat de una din fetele din brigada, ca nu cumva sa fie atacat si sa se faca de ras ca a ramas fara steag (nu ar fi paguba ca se face altul). Apoi la stadion in timpul meciului schimba impresii cu prietenii, sare pe gard la gol ca sa dea bine in poze, revine in peluza si se duce la gardul dinspre peluza adversa, face semne de taierea gatului si isi umfla muschii dandu-se violent si dur, se intoarce la amicii sai sa mai afle un nou banc, inca un pic de panarama si gata meciul. Dar nu canta? Nu isi incurajeaza echipa? Nu sufera sau nu se bucura la fiecare gol, la fiecare ratare, nu “traieste” meciul? Nu, Domane fereste, ca doar nu risca sa isi strice vocea, sa nu oboseasca si sa nu transpire si sa nu i se mai simta mirosul de parfum.
 
   Nu toti sunt asa, dar sunt multi care uita ca meciul nu dureaza decat 2 ore in care trebuie sa dai tot ce poti.
Si atunci de ce se autonumeste ultras?  Ca e la moda?  Ca suna bine?   Ca e cool?  Cate un pic din fiecare poate.
Numai ZIMBRU!!!