vineri, 21 decembrie 2012

“Suferintele” ultrasului roman. Ep. 6 – “Eu sunt ultras, nu ca tine…”

  “Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici, autostrazi mai largi, dar minti mai inguste… Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.”- Octavian Paler

   Acest articol nu este legat neaparat numai de ultraserie si de ultrasi el fiind valabil pentru intreg fotbalul romanesc dar, cu putina ingaduinta, l-am incadrat in seria “Suferintelor”. Sunt lucruri care probabil au mai fost spune si de altii, lucuri care le gandim multi dintre noi.

  Evolutia societatii occidentale a indus aparitia unor cuvinte noi care sa reliefeze mai pregnant noi tendinte si situatii. Astfel a aparut fenomenul “downshifting” care reprezinta refuzul de a deveni sclavul valorilor materiale care se manifesta prin bani, functii si putere. Ideea de baza este aceea ca, pentru a trai si a fi multumit de tine insuti, nu trebuie sa faci orice pentru a obtine bani, ci este necesar sa ai inteligenta sa stii sa fii fericit, sa stii sa traiesti. Exista multe alte “nimicuri” care pot compensa, macar partial, diferenta intre expresiile “a avea bani” si “a fi putred de bogat”.

   Acest termen de “downshifting” poate parea superfluu si multi vor crede ca el nu are de-a face cu noi, romanii fiind in plin materialism grosolan si exarcerbat, acumularea materiala fiind principalul scop in viata.
Dar se pare ca termenul poate fi utilizat si in jurul nostru, al suporterilor. Astfel, refuzul unor grupari de suporteri de inregimentare, este una din fatetele termenului in discutie. Unii iau bani de la club prin intermediul diverselor facilitati acordate si le folosesc pentru deplasari si pentru coregrafii cu care apoi se mandresc. Si in acest caz nu poti sa le pretinzi ca sa atace cu prea multa usurinta conducerea clubului care le inlesneste strangerea de fonduri. Nu poti cere tuturor sa renunte la dorinta de a cere bani de la altcineva care are. Dar, pe de alta parte, exista si o serie intreaga de suporteri care prefera sa sacrifice confortul material pentru o libertate de opinie, pentru a putea critica. De aici si expresia: ˝eu sunt ultra nu ca tine…˝ . Sa fim convinsi ca, la nivelul actual de trai in Romania, este foarte greu ca o galerie care sa realizeze numai din bani proprii, coregrafii si deplasari pentru a fi alaturi de echipa iubita.
  
  Dar si in cazul jucatorilor si conducatorilor din fotbalul romanesc se poate aplica acest termen. Desi majoritatea lor nu au trait in plin capitalism, acolo unde societatea incepe sa se indoiasca de scopul obisnuitei curse a achizitiilor materiale, iata ca romanii nostrii au devenit un prototip al esticului. Se imbraca elegant, mai ceva ca cel din Vest, isi cumpara o masina scumpa doar in mod ostentativ si excesiv, isi ia ceas de mii de dolari, avand dorinta de a fi invidiat pentru bunastarea materiala pe care o coreleaza cu reusita sociala sau cu cea existentiala.
  
   Si daca ne referim doar la acele personaje detestabile care au ajuns sa patroneze fotbalul romanesc, majoritatea sunt un model tipic al parvenitilor care considera ca “banii permit orice” si ca statutul social pe care il considera ei ca l-au atins, reprezinta Everestul evolutiei lor umane. In cazul lor cred ca este vorba de o nevoie psihilogica pe care, voit sau din intamplare, ei incearca sa o foloseasca ca un mijloc de manipulare.
Un mare futurolog declara ca oamenii nu mai investesc in semenii lor, ci in obiecte pasagere. Si aceasta duce la pierderea culturii de relatie si oamenii se pierd intr-o miscare browniana. Acest lucru este valabil pe deplin si in fotbalul romanesc. Noi nu vrem asta, la echipele noastre favorite. Noi vrem stabilitate, performanta, dragoste fata de culori, respect si daruire!
 
   Dati-ne astea si ne veti cuceri. Pentru reusita trebuie sa conlucreze conducerea cu antrenorii cu jucatorii si cu suporterii. Daca o veriga se pierde, lantul este in pericol sa se rupa!
Numai ZIMBRU!!!