duminică, 25 noiembrie 2012

“Suferintele” ultrasului roman. Episodul 1- Coregrafiile

  Pierzind timpul pe net acum ceva vreme am dat pe un site niste articole foarte interesante referitoare la tot ce tine de cultura ULTRA din Romania...Articolul dat se numeste "Suferintele ultrasului român..." si este impartit in 6 episoade ...Primul episod se intituleaza"Coregrafiile" si practic de la inceput autorul se intreaba unde au disparut coregrafiile de alta data de pe stadioanele din Romania... In continuare merge articolul propriu zis,sper sa va placa:


   "Acum ceva timp am deschis un topic pe un forum ultra care din pacate a murit, punand intrebarea de ce nu prea se mai fac coregrafii in Romania. Plecasem de la o statistica din sezonul 2007-2008 (parca) si rezultase ca media era de 3-4 coregrafii pe an competitional, doar cateva galerii/peluze depasisand aceasta “norma”.

Raspunsul de baza a venit din partea unor ultrasi cu vechi state si o vasta activitate in peluze “o coregrafie se face atunci and ai ceva de spus, si ceva de spus avem doar la derby-uri, in rest nu ne intereseaza”.
Nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata acest raspuns, mai bine spus nu vreau sa il accept, pentru ca aceasta denota ca peluzele romanesti nu prea au multe de spus, fapt care contrazice ideea mea ca in peluzele romanesti sunt multe personaje cu un IQ mai mare decat media. Acest lucru s-a vazut in “anii de glorie” ai fenomenului din Romania cand s-au realizat coregrafii si mesaje care au ramas in istoria fenomenului de pe aceste meleaguri, si care au intrat in categoria “clasice”, devenind adevarate repere pentru “istoria ultras”.
Dupa parerea mea coregrafiile se fac cu 4 mari obiective/scopuri: a incuraja, a ataca, a onora sau a protesta. Defalcand putin, ideea de a face o coregrafie pleaca de la scopul de:
- a ataca adversarii (galeria, echipa, conducatorii sau jucatorii adversi);
- a incuraja propria echipa;
- a marca evenimente deosebite din istoria judetului, a oasului, a clubului sau a echipei;
- a onora realizari deosebite ale clubului sau ale echipei;
- a protesta impotriva unor rezultate nefavorabile sau a unor conducatori, antrenori sau jucatori;
- a aniversa conducatori, jucatori sau antrenori, fosti sau actuali.
      Dar, in ultimul timp in peluzele romanesti majoritatea coregrafiilor se fac doar pentru a ataca adversarii, iar celelalte motive rar se mai iau in consideratie. Este o lipsa de idei? S-a instaurat o lehamite? Costa prea mult? Implica prea mult timp si prea multa munca? Dupa parerea mea este cate un pic din toate si nu numai. Motivele sunt multiple. Iata unele din ele.
Dupa parerea mea, multi dintre ultrasii cu vechime si realizari, fie s-au retras, fie au devenit blazati nemaiavand energie si putere, fie nu mai considera necesar sa se implice considerand ca a venit vremea “lupilor tineri” sa se afirme. Unii din ei sunt “storsi” si “au ars”, altii au inceput sa se considere prea buni pentru fenomenul de la noi, devenind aroganti si zeflemitori, altii o ard pe casual, altii pe hools, etc. Ei uita sau nu realizeaza ca, datorita trecutului, realizarilor si vechimii lor in peluza sunt considerati niste exemple si modele de urmat pentru cei mai tineri. Si daca ei considera ca “coregrafiile se fac numai la derby-uri” aceasta idee se inoculeaza usor usor si la ceilati membrii mai tineri din peluza si devine un trend.
O alta cauza este ca unele peluze si unii ultrasi de la noi adopta modelul italian, asta tot datorita celor vechi. Ei au invatat acest fenomen cu Tifo, aproape singura publicatie care circula prin anii 90 si de aceea au adoptat acest model si nu mai vor sa se schimbe. Nu ii mai imnereseaza ca in Europa si in lume trendul s-a schimbat, ca ultraseria italiana decade in ultimii ani (si aici ma refer in principal la echipele clasice din Serie A). Foarte rar am mai vazut in ultimul timp un derby italian care sa ma incante prin prestatia peluzelor, si un ultim exemplu l-am trait la Lazio-Roma de acum vreo 2-3 sapatamani In Italia fenomenul rezista si respira in ligile inferioare, acolo unde “placerea” nu a murit.
Hai sa aruncam o privire la tarile din jurul nostru, sa la cele care au rezultat din destramarea blocului comunist. Si sa analizam doar din punct de vedere al coregrafiilor. Suntem sub Polonia, Croatia, sebia, Rusia, Grecia, chiar si Ucraina in ultimul timp. Doar bulgarii si ungurii sunt sub noi. Analizand restul Europei, in afara de granzii Franta, Germania, Spania, si Austria ne bate la acest capitol ca si multe alte tari.
Noi mereu cautam scuze, ca legile sunt aspre si nu mai putem folosi orice, ca trebuie sa fie aprobate inainte, etc si uitam sa vedem ca aceleasi legi , poate si mai aspre se gasesc in multe alte tari, dar asta nu ii impiedica pe ultrasi sa faca spectacol. Noi am ramas cu spectacol doar la meciurile importante dintre echipele “grele” Dinamo, Steaua, Rapid, U Craiova si Poli Timisoara, sau cu aceste echipe, la derby-urile locale sau regionale, Timisoara-Arad, Suceava-Botosani, cele din Moldova dintre Poli Iasi, Vaslui si Otelul sau la cele de traditie gen Rapid-Petrolul.
   Este bine asa? Se poate schimba ceva? Mai sunt si alte motive?"
                                                                   sursa http://www.uncoltuitatdelume.net/
Numai ZIMBRU!!!