luni, 25 iulie 2011

Oastea Fiară la meciul FC Zagarancea - FC Nisporeni


Dat fiind faptul că din cauza serviciului n-am avut posibilitatea să plecăm în deplasare la Râbniţa, am hotărât să nu rămânem fără porţia de fotbal în weekend. Cel mai atractiv s-a arătat a fi meciul dintre FC Zagarancea (Ungheni) şi FC Nisporeni din cadrul 1/4 de finală a Cupei Bemol. Alegerea e simplă - o localiate nouă în plan fotbalistic şi suporterii de la FC Nisporeni.
Duminică, 24.07.11, ora 8:50, Gara Feroviară, trenul Chişinău - Ungheni, care s-a dovedit a fi destul de "confortabil" şi "rapid" (trei ore şi jumătate circa 100 de km).
Ungheni e un oraş destul de simpatic şi are un specific al său. Cel mai mult ne-a atras în acest oraş râul Prut, însă n-am reuşit să ne scăldăm, deoarece malul era abrupt şi mai era necesar de a avea un permis, eliberat de grănicieri, care justifica prezenţa în zona de frontieră. Probabil mai există la nivel psihologic sârma ghimpată sau sunt mulţi contrabandişti în rândul băştinaşilor?

Satul Zagarancea - localitate tipică basarabeană, ce s-a evidenţiat, în opinia noastră, doar prin fauna sa: berbeci, ţapi, motănaş verde şi flamingo.






Referitor la meciul propriu-zis... A fost spectacol în teren, dar şi în afara acestuia. Au fost multe goluri, iar partida s-a încheiat cu scorul de 3:2 în detrimentul celor de la Zagarancea. Fotbaliştii luptau spre deosebire de semenii "profesionişti" din Divizia Naţională...
Ultaşii Nisporeni au fost la un nivel înalt pentru o echipă de ligă a 3-a... steaguri, tobă, fumigine improvizate, scăndări pe parcursul întregului meci, micul pici-spokeman intolerant, schimburi de replici dure cu fotbaliştii adverşi, dar şi seminţarii locali, ieşiri pe teren (trei la număr în repriza secundă) şi, esenţial, devotament.













Întoarcerea la Chişinău a fost cel mai impresionant moment al zilei. În jurul orei 20:30 eram la marginea oraşului Ungheni, ceea ce presupune lipsa oricărui transport interurban şi, deci, posibilitatea de a vedea răsăritul soarelui departe de capitală. Bine că am aflat că la 2 km de localitate se opreşte trenul Moscova - Chişinău... un mic cros sub ploaie, cântând cu suflet: "Să fie ploaie, să fie vânt! Eu pentru Zimbru am să cânt..."


Numai ZIMBRU!!!