marți, 17 ianuarie 2012

Ei, huliganii…

Mitul huliganului modern
Pentru că s-a demonstrat ştiinţific miserupismul teroriştilor vizavi de România, trebuia inventată o sectă asemănătoare. Huliganul părea să aibă un impact puternic în mintea românului, încă de la revoluţie ( remeber Ceaşcă’s speach cu huliganii de la Timişoara). Ş-atunci, de ce să nu-l folosim ca instrument?! Când au ieşit studenţii la Universitate, Ilici a chemat minerii să-i bată pe “golani şi huligani”. Şi uite aşa, încetul cu încetul, s-a inoculat în mintea românului că pt orice căcat ce se întâmplă în ţara asta, vinovaţi îs huliganii.
Oricine are o părere şi o exprimă, e huligan, în paşti pă mă-să! De aici şi lejeritatea cu care suporterul de fotbal a devenit huligan. Pentru că ăştia îs nişte oameni care nu vor să tacă. Dacă au ceva de zis, nu ezită! Ei nu se uită la ştiri aşteptând să le spună un ‘telectual cu 100 de euro ( portocalii, roşii sau galbeni) în buzunar care e adevărul sau ce ar trebui să vadă. Nu sunt nici indivizi cu 2 clase ca trenul sau ca o anumită categorie de bugetari. Sunt oamenii care refuză să fie scuipaţi în gură sau pişaţi în cap. Nu sunt manipulabili şi nici nu ling unde-au scuipat recent. Nu-i poţi cumpăra cu un mic sau o umbrelă. Gândesc singuri şi de asta sunt un pericol! Şi pentru că au “tupeul” de-a spune lucrurilor pe nume sau că ripostează când sunt atacaţi ( indiferent de către cine) îs huligani, ‘tu-le muma în gură!
“Drogaţii ăia beau înainte de meciuri şi pe stadioane urlă! Huliganii dreacu!” Probabil şi bunică-miu Graţian, de mai trăia, era catalogat drept huligan pt că-i plăcea să meargă cu două beri la el, când se jucau meciurile cu Şandra, Pesacu sau Teremia Mare. Mai ales că-l baga pe arbitru în pizdă la mă-sa, la fiecare fluierat ce nu era pe gustul lui.
“Mini-Revoluţia” 
Vineri seara, s-a organizat un miting spontan, neautorizat ( ca să citez un clasic în viaţă: un miting autorizat e ca şi cum un ateu ar cere binecuvântarea Patriarhului), în care o mână de oameni îi cereau demisia preşedintelui. Cu slogane gen “Arafat premier!”, nu alta. Uşor penibil, după gusturile mele. Dar cine sunt eu să judec nemulţumirea unui om?!
Având alte concepţii decât protestatarii ( eu nu vreau anticipate, că n-am de gând să-l schimb pe dracu’ cu tac-su. Eu vreau adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei! Asta ca un prim pas înspre normalitate), mi-am propus să urmăresc restul evenimentelor dintr-o postură cât mai obiectivă. Nu e o treabă uşoară, dar dacă dai tv-ul pe mut, începe să prindă contur.
Sâmbătă, fină-mea a împlinit 18 ani, aşa că mi s-a cam rupt de proteste. Din ce-am recuperat ulterior, pare-se că jandarmeria română şi-a intrat în atribuţii odată cu plecarea camerelor de filmat, căsăpind protestatarii paşnici în timp ce ei plecau spre case. Pe principiul: “Mâine de te mai întorci, mai iei o porţie!” Desigur, despre asta nu prea s-a cântat pe la televiziuni, pentru că n-or avut imagini ş-astfel se ducea pe pulă tot prime-time-ul.
Duminică, exact în momentele cele mai aprige ale bătăliilor, eu dormeam ca porcu’. A urmat o excursie în miez de noapte pân’ la sat, iar pe la 4 dimineaţa am ajuns acasă, la Biled. Am aprins televizorul, să nu mă uit la ecranu’ stins cât fumez o ţigară. Nu-mi venea să cred! “Le-o ajuns cuţitu’ la os românilor” mi-a fost primul gând. După care am observat şi ce scria pe banda galbenă, cu litere mari şi negre: “huliganii bla-bla-bla”. “Pariu că or dat-o pe aia cu suporterii de fotbal?” mă întreabă Miki ( my own personal Michiduţă) râzând pe sub mustăţi. “N-ai tupeu să dai drumu’ la sonor!” continuă el pe acelaşi ton. Şi ca să-i demonstrez că am tupeu… “Suporterii celor de la Steaua şi Dinamo se luptă cu jamdarmeria pe străzile capitalei…” şi mut din nou.
Deci ăia nu sunt români, sunt suporterii/huliganii. Ăia nu sunt români scârbiţi de această neverending tranziţie pseudo-democratică, ce pute ca un hoit a neo-comunism. Nu! Ăia îs “huliganii anarhişti”! Ăia nu sunt românii împinşi de sărăcie, lipsa locurilor de muncă, suprataxări, de dobânzile tot mai mari la creditele deja contractate, de lipsa unui viitor, fie el şi sumbru. Nu! Ăia îs huligani! Ăia nu sunt românii sătui de ţ-şpe mii de proteste paşnice, duse pe apa sâmbetei, fără să atingă vreun timpan decizional. “Câinii latră, ursu trece” e metoda aplicată cu succes în ultimii 22 de ani de toată clasa politică ce s-a’nfruptat din ciolanul puterii. Şi când românul zice: AJUNGE! “e huligan, tu-i morţii mamii lui!”
Toată lumea condamnă violenţele din centrul capitalei. Însă nimeni nu-i condamnă pe cei care le-au scos la suprafaţă! Dormi România, dormi în continuare! Are cine să te “apere” 

Laşi sau eroi? Implicarea violentă a unor membri ai galeriilor de fotbal a dat naştere unei polemici vehemente
Se cere o listă, nu o demisie!
Suporterii dinamovisti recunosc adevăratul motiv pentru care au iesit in strada! Fata nevazută a războiului dintre ultrasi si jandarmi
Cel mai aprig aparator al Bucurestiului e vedeta pe internet!
Numai ZIMBRU!!!