luni, 18 februarie 2013

EXCLUSIV! Interviu cu Daniel Bălaşa


Profitând de ocazia că Daniel Bălaşa se află în cantonament la Chişinău cu noua sa echipă - FC Brăila, am hotărât să realizăm un interviu. Mai jos vă prezentăm un material inedit, prin intermediul căruia am încercat să vă apropiem de unul din cei mai iubiţi fotbalişti, care a evoluat la Zimbru Chişinău.

 - Salut, Daniel, bine ai revenit la Chişinău!

- Bine v-am regăsit şi pe voi la fel de îndrăgostiţi de echipă. Mă bucur că mă aflu aici alături de voi, de foştii colegi, de culorile galben-verde. Cred că aşa a vrut bunul Dumnezeu ca să mă întorc iarăşi aici... chiar şi cu altă echipă.

- Spune-mi, te rog, de unde provine pasiunea ta pentru fotbal? 

 - Pasiunea pentru fotbal o am de mic. Nu prea mi-a plăcut şcoala, dar în schimb mi-a placut mingea. Nu regret nici o clipa că am ales fotbalul

- Ce meserie ai fi avut, dacă nu ajungeai fotbalist?

- Nuştiu ce aş fi fost dacă nu fotbalist. Asta e singura meserie care o ştiu. O fac cu plăcere deja de atâţia ani... Dumnezeu mi-a dat meseria aceasta şi pentru asta îi sunt recunoscător.  

-Cum a apărut prima ofertă de a semna cu Zimbru? 

 -Era anul 2002. Aveam 21 ani şi eram la FC Braşov. Impresarul meu se cunoştea cu domnul Gabi Stan, care era antrenor de puţin timp la FC Zimbru. Am fost sunat şi mi s-a spus că Zimbru e o echipă de tradiţie, care joacă an de an în Cupele Europene şi până a accepta nu a fost decât un pas.

- Daniel, spune care au fost cele mai frumoase momente la Zimbru?

 - Timp de 7 ani cât am activat aici, am avut parte de multe momente plăcute. Fiecare victorie în faţa rivalelor FC Sheriff şi FC Dacia au fost momente de bucurie. Relaţiile cu fanii pentru mine rămâne însă cel mai de preţ moment.

 - Ce te-a făcut să revii la Zimbru de câteva ori? 

 – M-am simţit foarte bine aici de la bun început. Am fost foarte iubit aici de voi, apreciat de conducere, de lumea de aici. Mi-a plăcut baza sportivă şi nu în ultimul rând Chişinăul, unde mereu revin cu plăcere. Acum când am revenit cu FC Brăila e ca şi cum m-aş întoarce acasă. Recent mi-a născut soţia şi mi-a trecut mai uşor faptul că nu sunt alături de ei. Să fi fost în cantonament în Turcia mi-ar fi fost mult mai greu decât aici...

- Cu cine dintre antrenori te-ai înţeles cel mai bine la Zimbru? 

- Cu toţi antrenorii m-am înteles bine, chiar dacă nu toţi m-au avut la inimă. Poate cel mai bine cu domnul Sârbu, Gigi Niculescu şi Oleg Bejenari. Chiar şi cu Serghei Stroenco, necătând la incidentul de la Orhei de un an şi jumătate în urmă. A fost o neînţelegere atunci. Mi-am cerut scuze şi am mers mai departe.

 - Este Zimbru cel mai iubit club din Moldova? 

- Cu siguranţă! Am spus-o mereu. Zimbru este cea mai iubită şi vă ramâne cea mai iubită echipă din Moldova. Are cei mai frumoşi suporteri şi asta o ştie toată lumea. Indiferent unde te duci Zimbru rămâne Zimbru.

- Cum ţi se pare echipa Zimbru Chişinău de astăzi şi cea de când ai venit pentru prima dată? 

- Şi echipa din 2002 şi echipa, care am lasat-o acum, sunt echipe cu jucători talentaţi. Zimbru din 2002 a avut parte de mai multă susţinere din partea conducerii de atunci, respectiv şi rezultate mai bune au fost obţinute. La fel în echipa de atunci parca era mai mult respect între jucatori, era o altă mentalitate... Acum din păcate nu e aşa...

- Regreţi faptul că nu ai reuşit să câştigi mai multe trofee cu Zimbru?

- Cel mai mare regret al meu e că nu am obţinut titul cu Zimbru. Aceasta a fot şi rămâne în continuare marea mea dorinţă. Am cucerit Cupe ale Moldovei cu Zimbru, dar nimic cred că nu se compară cu titlul de Campion.

- Ce jucător de la Zimbru te-a impresionat cel mai mult timp de 7 ani?

 - FC Zimbru mereu a avut parte de jucători buni, atât străini, cât şi de la propria şcoală. Poate cel mai tare i-aş menţiona pe Manoliu, Frantuz... Talente foarte rare...Păcat că nu au ajuns undeva mai sus... Din jucătorii actuali i-aş menţiona pe Dan Spătaru, Gheorghe Anton, Gicu Andronic.

- Ce însemna pentru tine un derby?

-Pentru mine toate jocurile sunt importante, dar un derby iţi dă un alt impuls. Aici nu mai este vorba de bani. Ei nu mai contează în jocurile impotriva unor echipe precum FC Sheriff sau FC Dacia. Trebuie să fii concentrat în asemenea meciuri, fiindca toată lumea - inclusiv voi - asteaptaţi doar victorie.

- Te-ai imaginat vreodată în postură de antrenor? 

-Iubesc fotbalul şi cu sigurantă dupa ce îmi inchei cariera ramân în fotbal. Poate şi ca antrenor... Sincer să fiu îmi inchipuiam uneori că o sa-mi inchei cariera de jucător la Zimbru. Cu părere de rau nu s-a întâmplat aşa. Mai am de jucat câţiva ani şi dacă va fi nevoie de mine aici ca antrenor, mă întorc cu mare plăcere.

 - Ce zici de o funcţie în cadrul clubului Zimbru? :)

- Cred că m-aş discurca şi într-o postură de conducere. Am 32 ani. Mai am timp să joc şi nu se ştie niciodată ce-ţi rezervă viitorul.

- Ai vre-un tatuaj? Ai avea curajul să-ţi tatuezi emblema Zimbrului la fel cum au facut mai mulţi jucători ca Cristi Săpunaru de la Rapid sau alţii?

 -Nu, nu am nici un tatuaj. Nu sunt genul de om să poarte aşa ceva. Emblema Zimbrului mi-e tatuată deja în inimă pentru toată viaţa.

- Ce relaţii ai avut cu fanii de la echipele anterioare? 

-  Am fost în relaţii bune cu suporterii la toate echipele care am activat. La Piteşti, Braşov m-am inţeles de minune cu suporterii, însă ca aici nu nu am fost iubit nicăieri. Este ceva unic. Nu m-am gândit niciodată că pot sa fiu atăt de iubit aici la Zimbru.

- În final, spune-mi cum ai reuşit să faci parte din ,,familia" Zimbru timp de 7 ani şi dăcă poţi trasmite un mesaj pentru toti "zimbriştii". 

- Dacă aş putea să mă întorc în trecut, cu siguranta nu aş schimba nimic. De ar fi să o i-au de la început din momentru când am semnat cu Zimbru în 2002, aş face-o cu ochii inchişi. Aici mereu m-am simţit ca acasă, inclusiv datorită vouă. Indiferent de situaţie sau rezultate mereu aţi fost alături de mine şi de echipă. Vă mulţumesc din suflet pentru acest lucru. Oriunde voi juca şi unde voi fi, ve-ţi fi mereu in inima mea şi mereu mă voi gândi la voi şi Zimbru.

Numai ZIMBRU!!!